Ardei prăjiţi

În seara asta, întors acasă, am constatat un fapt care m-a uimit, având în vedere frecvenţa redusă cu care se manifestă: am rămas fără mâncare. Şi când zic fără mâncare nu înseamnă doar fără o supă sau o tocană ci şi fără cartofi de cartofi prăjiţi, ouă de omletă etc. În frigider, în afara a două castroane cu cereale care nu-mi aparţineau, erau doar nişte brânzeturi, un pate vegetal, sosuri, margarină, unt, dulceaţă, chestii din astea. Neavând dispoziţia să-mi pregătesc de unul singur ceva mai serios, am servit hrană rece.

Şi uite, cum mâncam eu frumos hrană rece, mi-a venit ideea să postez o reţetă culinară aici. După cum probabil ştiţi, iar dacă nu ştiţi atunci aflaţi acum, în blogosfera românească activează o sumedenie de bloguri axate pe reţete de bucătărie, nişa fiind foarte bine reprezentată la noi1, alături de cea de gadgeturi şi accesorii de exemplu. Aşa că de ales ai de unde alege. Totuşi, între atâta diversitate de reţete, dintre care unele se bat parcă pentru titlul de cea mai sofisticată şi exotică reţetă de bucătărie, am văzut recent pe blogul unei aromânce o reţetă simplă pentru ardei prăjiţi, pe care o să v-o reproduc în cele ce urmează.

Aveţi nevoie de:

  • 2 kg ardei gras sau gogoşari proaspeţi
  • 500 gr roşii
  • 500 gr brânză de oaie (aici se specifică să nu cumva să folosiţi altceva că faceţi indigestie)
  • 5 ouă (respectiv 7 în total, dacă sunteţi băiat)
  • 150 ml untdelemn2

aceste cantităţi fiind suficiente pentru a asigura 10 porţii, ni se spune.

Metoda de preparare: spălaţi bine vasele, alimentele, mâinile şi faţa bucătarului, cel puţin. Tăiaţi ardeii/gogoşarii şi roşiile în bucăţele mai mari sau mai mici, după preferinţe. Încingeţi uleiul într-o tigaie, adăugaţi ardeii/gogoşarii, amestecaţi până se înmoaie, adăugaţi roşiile, continuaţi să amestecaţi. Adăugaţi brânza pisată cu furculiţa, apoi ouăle bătute. Amestecaţi până se prăjeşte suficient de bine. Dacă aţi respectat indicaţiile, rezultatul final s-ar putea să arate astfel:

Puteţi servi fierbinte sau rece, dimineaţa sau seara, cu furculiţa sau cu mâna.

Mie unul mi se pare foarte apetisantă şi simplu de preparat. Evident că, în funcţie de gusturi, o putem asezona cu diverse condimente sau verdeţuri, diversificând astfel foarte mult produsul finit. Singura mea întrebare este de ce pe blogul citat titlul articolului este cu diacritice iar conţinutul fără? 🙂


  1. lucru curios de altfel, deoarece te-ai aştepta ca de la aceleaşi gospodine să vezi şi bloguri cu telenovele, dar canci 

  2. adică ulei 

Comments
  1. Pentru ca tin foarte mult ca titlurile sa arate impecabil, dar sunt prea comoda sa culeg diacriticele pe un text intreg. Trebuie sa remarci totusi ca textul contine suficiente diacritice cat sa poata fi citit fara probleme.
    Singura mea intrebare este daca ai avut curajul sa vezi ce iese din reteta asta. 🙂

  2. Eldur

    Curaj am avut, pe principiul că “la plăcinte înainte!”, dar vorba ta, comoditatea. Să sperăm că în viitorul apropiat…

    Cum adică să le culegi? De ce nu scrii cu diacritice tot timpul?

Lasă un răspuns