Ieftin şi bun

Un tip care are un magazin cumpără de la nişte furnizori un sortiment de bere ieftină1 pe care-o pune în vânzare la 4 lei sticla de 2 litri. Bun, şi acum problema: lumea intră, se uită la preţ, strâmbă din nas a neîncredere că lichidul ăla galben din sticlă sigur e altceva şi iese… Un prieten îi dă tipului ideea să urce preţul. A doua zi aceeaşi bere poate fi cumpărată cu 5 lei sticla. După care toată berea se vinde.

Modelul descris mai sus se aplică şi la case mai mari. Gen: dacă vrei să vinzi un tablou de valoare unui bogătaş, urcă-i preţul de câteva ori şi ai şanse mult mai mari să-l vinzi. Nu mai reţin numele şi alte detalii că era mai demult când am auzit faza.

Toată lumea cunoaşte sintagmele ieftin şi prost sau scump dar de calitate. Dar de ieftin şi bun ce ziceţi? Sau de scump şi prost?

sursă foto


  1. şi care evident că nu era top quality, dar asta n-are a face-n discuţie 

Comments
  1. Asta e o idee ce a intrat in capul tuturor, nu numai a romanilor. Aceasta idee a intrat in capul oamenilor pe la inceputul anilor ’30, cand erau mari diferente intre societati, diferente mari de la un om de rand in comparatie cu un om bogat.
    Acum depinde de ce anume vinzi ca ieftin si prost sau scump dar bun, caci la un serviciu online sau orice alt fel de serviciu la care ai acces total, fara a risca sa pierzi banii pentru test, poti atrage lumea cu sintagma Ieftin su Bun. De exemplu daca lumea vinde in general linkuri pe site-uri cu PR4 cu 10 dolari, iar tu vii si vinzi link pe siteul tau, care are tot page rank 4, dar cu 5 dolari, lumea poate verifica fara nici o investitie, si va ajunge curand la concluzia ca e ieftin si bun.

  2. Eldur

    Ideile fixe nu se porbează întotdeauna. Nici chiar cea cu scump şi bun. Cel mai bine e să ai flexibilitate în gândire, deci ai dreptate, depinde de context.

    Asta lăsând la o parte faptul că termenii “scump” şi “ieftin” sunt relativi…

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: