Modele și modeluri

Actuala temă propusă de Maia (Copacul cu vise) la Blog Power nu se referă la modeling ci la modele.

Model de viață
– Pentru reușita în viață, avem nevoie de-un model de urmat ?
– De unde credeți că-și alege modelul de urmat generația de azi ?
– Modelul este elan sau zbor frânt ?

întrebări

Întrebările sunt de bun simț și merită o privire atentă. Avem nevoie de un model de urmat? Pentru a reuși în viață, nu. Putem găsi forța interioară în noi, sau putem avea șansă. Putem să ne naștem într-o familie bogată sau, ca fete, putem fi dotate cu un bust și niște ochi de invidiat; atunci poate ne ia Zuckerberg de soții. Sau de amante. Ok, să revenim cu picioarele pe pământ. Dar totuși nu, pentru a reuși în viață aș zice că n-avem nevoie de modele, deși cu siguranță că ele ajută.

Avem însă o nevoie viscerală, profundă, de modele pentru a deveni oameni, fie că știm sau nu știm asta, iar procesul de formare, respectiv modelare a noastră ca om începe încă din fragedă copilărie. Și primul model în această direcție ne este chiar părintele. În plus, omul este construit pe mai multe axe fundamentale, prin urmare copilul va căuta modele pe toate aceste axe sau direcții. Astfel, nu este de ajuns tatăl (ca arhetip patern) și mama (ca figură maternă), copilul va căuta și modelul relației ideale (înscrisă ca o sămânță în subconștientul lui și căreia la pubertate-adolescență va urmări să-i dea curs), identificată la început în familie și în relația dintre părinții lui. De unde putem deduce cu ușurință că dacă aici, în familie, lucrurile nu sunt tocmai ideale, dacă a dispărut iubirea și au apărut blazarea și tensiunile, dizarmonia, atunci copilul nostru a primit deja un puternic impuls spre o direcție greșită, plus o traumă psihică. Știați că o bună parte din fetele care ajung să se prostitueze provin din familii dezbinate, cu părinți – mai ales tați – care le-au molestat sau le-au ținut literalmente închise în casă?

societatea

Timpul a trecut și am ajuns deja „mari”, pentru că tot elevul de 10-15 ani se crede „mare”. Am început să ne alegem alte modele. Inițial dintre profesori, apoi, din cercul nostru de prieteni. Gașca noastră. Mai ales personalitățile puternice, liderii, persoanele neconvenționale sunt cele care fac o impresie mai puternică la vârsta asta, când am vrea să zburăm și să cucerim lumea. Gașca este locul unde, pe vremuri, fumam prima țigară. Pe principiul că dacă nu fumezi ești catalogat de ceilalți drept fraier, ciudat, femeie, lipsit de sânge-n tine. Gașca este, astăzi, locul unde tinerii se apucă de prizat droguri. Mecanismul condiționării psihologice este același: în tânăr se trezește aspirația către libertate, sentimentul de cuceritor, aici este este triumful vieții, apogeul ei. În această perioadă, mai mult ca oricând, acel tânăr are nevoie de o atentă îndrumare. Dar cine să i-o dea? Părinții, care de obicei încearcă să-l țină din scurt și față de care se creează o ruptură, acea ruptură dintre generații? Poate colegii și prietenii lui. Adică gașca. Sau poate iubita lui, care, inconștientă, îi spune: Cum adică nu bei? Ce bărbat ești tu dacă nu poți da sticla asta pe gât? Scuzați-mă, dar a veni acasă pe trei cărări și prin toate șanțurile de rupt de bat ce ești nu mi se pare o dovadă de bărbăție.

Mai departe, același tânăr își va lua modelele din ceea ce vede la televizor, și mai nou pe internet. Unde chiar, ce vede? Păi vede că iubirea este ridiculizată și sexul adus în prim-plan. Vede că nu contează valorile tradiționale ci cât de bine arăți și știi să-ți etalezi formele. Vede Monici Columbeanu, și în mintea liceenei sau a studentei cu dificultăți la matematică se rezolvă brusc ecuația succesului și a iubirii: trebuie să arăți bine, să întâlnești un moșulică bogat și să îți joci cărțile la perfecție. Asta e. Mai vede știri cu vedete care se căsătoresc și divorțează pe bandă rulantă, terfelind noțiunea sacră de căsnicie. Și aceste vedete îi devin model. Destul de sumbru, nu? Iar apoi ne întrebăm de ce arată lumea așa de întoarsă cu susu-n jos, cum se exprima cineva…

alegeri

În fine, mai trec niște ani și ajungem să ne punem pentru prima dată problema modelelor. Și ne întrebăm: Modelul este elan sau zbor frânt? Aici depinde de ce alegem. Dacă vrem să reușim, ne putem fixa pe un model de succes. Dacă vrem să eșuăm, ne putem alege un model al eșecului și putem concluziona că întreaga viață este lipsită de speranță. Aici este doza mea de optimism, după rândurile scrise mai sus. Pentru că, chiar dacă am avut o copilărie dramatică (poate, unii), chiar dacă în tinerețe am fost inconștienți (poate mai mulți; dacă încă suntem tineri, nici o problemă, vom realiza asta mai târziu), există o vârstă de la care experiența începe să-și spună cuvântul.

Dacă am fi animale, nu ni s-ar putea cere nimic. Dar, oameni fiind, ni se cer multe, și primul lucru de pe lista cerințelor este cum ne raportăm noi înșine la noi și la viață. Și aici, folosindu-ne inteligența, putem începe să facem alegeri lucide. Pentru că, oricâtă mizerie ar exista în jurul nostru, avem și lucruri frumoase pe care le putem observa. Și oricâți oameni au murit de cancer, avem și exemple de persoane care s-au lăsat de fumat. Așadar, dacă în copilărie am fost lipsiți de discernământ iar în tinerețe lipsiți de înțelepciune, pentru că suntem oameni, la maturitate nu mai avem nicio scuză. Putem, niciodată nu este tâzriu, să ne reeducăm, să ne realegem modelele de urmat. Iar apoi, pasul al doilea, să încercăm să oferim aceste modele, ca și pe noi înșine drept model, altora, începând mai ales cu cei care acum sunt încă în copilărie sau în tinerețe…

Dintre celelalte articole pe această temă, mi-au plăcut și vă recomand: Modelele mele de viață, A modela sau a nu remodela copilul? și Ergo Sum.

Comments
  1. O prezentare a modelelor de viață cu mult lux de amănunte.
    “oameni fiind, ni se cer multe, și primul lucru de pe lista cerințelor este cum ne raportăm noi înșine la noi și la viață”

  2. Ethos

    am încercat o privire panoramică și cronologică

  3. Ei bine asta e unul dintre cele mai bune rticole pe care le-am citit in ultima vreme la tine. Nu vreau sa le desconsider pe altele, ci sa il laud pe asta, efectiv citeam si ma uitam in jos, asteptandu-ma sa se termine cand abia ma incalzise cititul si nu a fost asa. Stii reclama aia cu “nu te las neterminat?’. 🙂 Nu m-ai lasat!
    Nu descoperi apa calda tu aici, dar vorbesti curgator si clar si analiza e destul de detaliata, urmarind evolutia micului om.
    Iar asta…m-a topit: “Avem însă o nevoie viscerală, profundă, de modele pentru a deveni oameni, fie că știm sau nu știm asta”

    PS Ai pus captcha???? 🙁

  4. Ethos

    Cum arată Dana Lalici în stare lichidă ? 😆

    În general pe WordPress ai problema spamului. Există mai multe soluții, eu am ales-o pe cea cu CAPTCHA dar am căutat un plugin care să afișeze coduri cât mai lizibile. Zici că ți se par dificile?

  5. maya

    Ca totdeauna iti admir seriozitatea cu care tratezi orice tema. Mi-ar placea sa cred ca vei fi pentru copilul tau, unul dintre modelele demne de urmat. Pana la urma chiar si pentru noi cei ce te citim.Todeauna este loc pentru a mai completa, pentru a invata.

  6. nu, nu sunt dificile, poate fi mult mai rau, stai linistit…nu stiam cu spamul pe wp…

  7. Un articol excelent, interesant, bine argumentat, o foarte bună expunere despre evoluţia psihologică a fiinţei umane de la vârsta copilăriei până la maturitate.

  8. Ethos

    vai, mulțumesc. și ai dreptate, totdeauna e loc pentru a învăța. 🙂

  9. Ethos

    mersi. 🙂

  10. MWB

    Felicitări pentru câștigarea ediției 75 Blog Power! Te așteptăm cu tema pentru următoarea săptămână: http://www.mostwantedblog.org/2013/07/28/blog-power-76/

  11. Avem si nu avem nevoie de modele in viata. Ne influentam si suntem influentati pentru ca fiecare avem un cerc de oameni asupra carora aducem influente mai mult sau mai putin majore: mama, tata, fratii, copii, prietenii, vecinii, colegii etc.

    Felicitari, ai oferit o analiza foarte completa si complexa.

  12. Ethos

    Mulțumesc. Și mie mi-a plăcut ce ai scris.

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: