Chipul real

Articolul acesta participă la ediția 81 a concursului Blog Power. Câștigătoarea ediției precedente, Maya, ne propune pentru săptămâna în curs următoarea temă:

Fenomenul oglindă.

  • Cum te vezi acum față de cum te vedeai odată?
  • Ce-ți arată oglinda adevărată?
  • Cum te vezi când oglinda-i pătată?

oglinda fermecată

Legenda spune că trăia odată un împărat mare și puternic, care domnea peste o țară îmbelșugată, cu câmpii întinse pline de flori ce-ți luau ochii, cu păduri fermecate doldora de animale de tot soiul, cu ape cristaline din care nu te mai săturai bând și cu munți ai căror vârfuri străpungeau cerul. Dar tomai aceste bogății și faima pe care o avea datorită lor l-au făcut să devină treptat, din tânărul blând și simplu care era odinioară, un conducător  egoist, înfumurat și plin de vicii.

Într-o zi, aflându-se el la vânătoare și urmărind o căprioară, s-a îndepărtat de alaiul de curteni care îl însoțea și a pătruns adânc în inima pădurii, când, deodată, calul s-a împiedicat și l-a aruncat din șa. În căzătură, împăratul s-a lovit la picior și a rămas jos, nemaiputându-se ridica. Nu după mult timp, a trecut pe acolo un bătrân, care se întâmplă că era chiar duhul acelei păduri. Văzându-l, împăratul i-a cerut să îl ajute, înspăimântat la gândul apropierii nopții și al fiarelor sălbatice din apropiere. Dar bătrânul i-a spus: „Ceea ce ai pățit este exact ceea ce meriți, ca urmare a faptelor tale rele. Te voi lăsa deci aici”. Atunci împăratul și-a revizuit viața și s-a căit pentru tot ce a făcut, promițând că se va schimba. Auzind asta, bătrânului i s-a făcut milă de el, l-a dus în coliba lui și i-a dat să mănânce și să bea, apoi a așezat pe rana de la picior niște ierburi numai de el știute după care l-a sfătuit să se culce.

A doua zi, piciorul era ca și vindecat iar calul gata de plecare. Împăratul l-a întrebat pe bătrân cum să-i mulțumească, dar acesta i-a răspuns: „Singurul mod în care îmi poți mulțumi este să nu mai faci rău de acum înainte. Iată, îți dăruiesc această oglindă fermecată. Ea are puterea de a reflecta chipul tău real și nu pe cel de dinafară. Când o să comiți o greșeală, oglinda îți va arăta un chip mai urât și astfel vei știi că trebuie să te îndrepți.” Împăratul a luat oglinda, mulțumindu-i, și și-a văzut de drum, în scurt timp întâlnindu-se cu curtenii care îl căutau.

Dar timpul a trecut și plăcerile de la palat aproape că l-au făcut pe împărat să uite de bătrânul din pădure și de întâmplarea istorisită. Și, ușor-ușor, a căzut pradă vechilor obiceiuri și purtări. În același timp, oglinda a început să-i reflecte un chip tot mai urât, până când, într-o zi, acesta s-a înfuriat pe ea și a făcut-o țăndări. De prisos să mai spun că anul următor, de ziua lui, s-a organizat o vânătoare regală. Și că din nou, urmărind un porc mistreț, împăratul s-a afundat în desișuri,  pierzându-se de cei care îl însoțeau. Iar de atunci nimeni nu a mai auzit nimic de el.

oglinda sufletului

Există două oglinzi. Prima oglindă este cea de sticlă, la care ne uităm cât de bine arătăm, care este aspectul nostru exterior. Dacă ați avut ocazia să vă uitați cu atenție, ați observat poate că în această oglindă mâna noastră stângă apare în dreapta și mâna dreaptă în stânga. Iar un desen, o imagine pe care o punem în fața oglinzii, ne apare reflectată invers, cu stânga în loc de dreapta și invers. Oglinda exterioară este simbolul modului în care ne privește uneori lumea, măsură superficială a aspectului nostru de suprafață. Și ea de multe ori minte.

Mai există însă o oglindă, lăuntrică, dată de propria conștiință. Care ne reflectă întotdeauna chipul real, pentru că ea este o oglindă a sufletului nostru. Este darul cu care ne-am născut. Uneori, scârbiți de imaginea pe care o vedem acolo, reflexie a propriilor noastre greșeli, unii dintre noi alegem să o sfărmăm, renunțând astfel de tot la propria conștiință și vânzându-ne sufletul banilor, intereselor meschine sau oricăror altor lucruri nesemnificative. Și pentru un timp putem trăi cu iluzia că am scăpat. Că nemaifiind o oglindă care să ne reflecte, cumva răul din noi a dispărut.

Au mai scris pe această temă: CZMaya, Bianca.

Comments
  1. Pentru a ne vedea chipul real trebuie să știm să privim oglinda. Nu tot ce vedem în oglindă este și real.

  2. Ethos

    Undeva acolo înăuntru cam știm cum stă treaba, chiar dacă nu vrem să recunoaștem.

  3. Oglinda sufletului, ca si tabloul sufletului lui Dorian Gray.

  4. Ethos

    Da, fain gânditor Oscar Wilde… 🙂

  5. Este frumos ce vad in oglinda ta, o parte din mine,ceva din tine.

    “Nimic din ceea ce ni se întîmplă nu este de domeniul hazardului (…). Fiecare întîlnire, fiecare situaţie trăită ne pune în faţa unei părţi din noi înşine: graţie acestei întîlniri sau situaţii, poate să se dezvăluie o parte luminoasă din noi înşine, dar şi o parte întunecoasă, mai puţin agreabilă.
    Pierre Lassalle-fenomenul oglinda

  6. Ethos

    Foarte frumos citatul.

  7. Interesanta poveste, as fi vrut sa stiu care este destinul real al imparatului.

  8. Frumoasa povestioara.. Ai dreptate cu a doua oglinda, eu uneori nu ma pot privi in ea,caci regasesc ceva ce nu vreau nici sa vad…

  9. Fenomenul Dorian Grey intr-adevar, distrugerea oglinzii nu a putut ajuta cu nimic sufletul care se facuse tandari de fapt.
    Un fel de poveste pentru adulti 🙂

Lasă un răspuns