Cum îți faci cumpărăturile?

În general sunt un tip meticulos. Unii m-ar numi perfecționist. Asta se aplică în domeniile care mă interesează (ca de exemplu pe internet). Cum astăzi trăim într-o lume din ce în ce mai artificializată, cu un aer tot mai greu respirabil, cu niște alimente tot mai pline de E-uri, se face că deși am bani, viața sănătoasă în general și hrana în particular au ajuns pe lista obiectelor mele de interes.

bărbat la cumparaturi

În consecință îmi aleg deseori cu atenție ce și de unde mănânc, respectiv alimentele pe care le cumpăr. Asta se aplică uneori și la celelalte produse. Un alt avantaj care derivă de aici, afară de acela al calității lucrurilor pe care le cumpăr, este prețul lor. Spre exemplu, cât mai costă un pix în ziua de azi? Poate nu știți, poate știți, ei bine, există pixuri și la 1 leu, și la 2 lei, mai bune sau mai puțin bune. N-ai de unde știi dacă nu folosești și în orice caz n-are asta cum fi în topul listei tale de priorități, dar se poate arunca un ochi de probă. Făcând aici o paranteză, prioritate sau nu, e ușor să remarci că mai nou, pastele sau minele de pix au ajuns pe cale de dispariție. Dacă pe vremuri puteai cumpăra un pix și mai multe paste la el, azi pixurile sunt de unică folosință. Explicația este simplă și constă în faptul că pixul + pasta costă mai mult decât pasta, deci producătorul câștigă mai mult, vânzând câte un pix la fiecare pastă.

Revenind, ziceam că un pix poate costa și doi lei. Ei bine, pentru că eu le folosesc, mă interesează atât prețul cât și felul cum scriu. De regulă, când vreau să găsesc un pix bun, merg într-un magazin unde găsesc multe mărci și cumpăr câte unul de fiecare tip ce pare interesant, după care văd cum scriu și apoi cumpăr o grămadă – peste 10 – din cele care îmi plac mai mult. Poate să vi se pară o ciudățenie dar eu așa fac și la CD-uri sau DVD-uri (blank-uri), și până acum n-am avut vreunul care să nu mai poată fi citit, în ciuda anilor care s-au așternut peste ele.

În fine, deja m-am lungit. Ideea e că vineri, întorcându-mă spre casă, am intrat într-un mini-market de unde am cumpărat:

  • un pepene verde de aproape 4 kg;
  • aproape 1,5 kg de struguri galbeni;
  • douăsprezece pixuri.

Toate acestea m-au costat puțin peste 13 lei. Ca idee: pepenele era la 0,99 lei / kg, strugurii erau aproape 3 lei / kg pentru că erau românești (ceva mai mici decât cei străini, la fel de dulci) iar pixurile 0,39 lei bucata, cu pastă lungă și scriau excelent (am cumpărat vreo 3 acum câteva zile de test).  Ei bine, mergeți la întâmplare într-un magazin și cumpărați aceste lucruri. La 2 lei pixul să zicem, aveți 24 lei numai pe pixuri, apoi strugurii sunt peste 5-6 lei pe kg, etc. În plus, poate nimeriți produse proaste.

coș cumpărături

Chestia se aplică și la alimente de tip fructe și legume. De exemplu lactatele le cumpăr de pe piață, de la țărani. În loc să dau 25-40 lei / kg de cașcaval în magazin, îl cumpăr cu 15-18 lei / kg, de la țărani, și este făcut numai din lapte de oaie, fără E-uri, proaspăt și mult mai bun la gust. Și, desigur, odată cu apariția internetului, putem extinde discuția și la produse sau obiecte mai mari și mai valoroase, începând de la lenjerii sau cuverturi de pat (marbis să ne trăiască!), trecând prin electrocasnice și până la piese de mobilier sau chiar mașini. Pentru că pe net poți selecta ceea ce dorești, alegând site-ul cu prețurile cele mai avantajoase, și în plus poți citi recenziile făcute de alți cumpărători acelor produse.

În concluzie, percepția conform căreia calitatea costă mult e greșită. Costă, dar nu totdeauna și nu așa cum ne închipuim noi. Mai ales în comparație cu țepele prin care se vând rebuturi la prețuri exorbitante. My 2 cents.

No Responses

Lasă un răspuns