Suntem oare liberi ?

Cu acest articol particip la ediția 83 a concursului-joc Blog Power, concurs câștigat ultima dată de Bianca. Tema ediției curente este următoarea:

Despre libertate.

  • Cât de liberi suntem?
  • Putem fi liberi cu trupul dar prizonieri cu sufletul?
  • Avem nevoie de o lume in care există libertate fără limite?

libertate

Una din cele mai mari năzuințe ale omului este aceea de a fi liber. Este simplu de înțeles de ce: lipsa libertății ne cauzează suferințe psihice. Asta se vede cel mai bine la pedepsele care se acordă diferitelor infracțiuni. Pentru că închisoarea nu este altceva decât privarea de libertate. Și cine vrea să fie închis? Evident însă, libertatea este de mai multe forme și vine în mai multe grade.

Era un fel de banc-fabulă cu un paznic care râdea de un deținut. Și la un moment dat deținutul îl întreabă: „Ce ai cu mine?” La care paznicul: „Păi râd de tine că ești fraier. Ești închis aici, după aceste gratii, și n-ai cum să ieși.”. Deținutul îi răspunde: „Păi atunci e ok, că și tu ești fix în aceeași situație, prizionier după aceste gratii.” „Nu-i adevărat, eu sunt liber!” zice paznicul. „Da? Și atunci de ce nu pleci?”

În timp ce deținutul respectiv era afla evident privat de libertatea fizică, lanțurile care-l legau pe paznic erau mai subtile. Pentru că fiecare dintre noi, vrând-nevrând, este obligat să se trezească dimineața, să își ia micul dejul și să meargă la școală sau la serviciu, unde să facă niște activități pe care nu le-ar face din proprie inițiativă, în virtutea faptului că îi impun asta părinții sau că are nevoie de bani pentru a trăi. Paznicul era și el forțat să stea zilnic, pe toată durata turei lui, după aceleași gratii ale închisorii, chiar dacă această îngrădire nu era una evidentă sau directă.

Din acest punct de vedere, mulți dintre noi suntem aparent liberi, în sensul că suntem sănătoși, ne putem deplasa oriunde, nu ne impune nimeni nimic dar avem o mulțime de limite interioare. Aici intră și limitele psihologice pe care de multe ori ni le auto-impunem sau în care ne complacem. De exemplu, diferitele inhibiții și prejudecăți, sau chiar vicii pe care nu le putem elimina ne îngrădesc și ele perspectiva, limitându-ne motivațiile și puterea decizională. În sfârșit, dacă avem în vedere manipularea prin mass-media, care îi face pe unii să repete ca niște papagali ceea ce ei consideră că sunt ideile și opiniile lor dar în realitate sunt creațiile unor abili jurnaliști sau politicieni, rezultă că de multe ori libertatea pe care ne imaginăm c-o avem este o utopie.

manipulare

Există, desigur, și situații la polul opus. Există cazuri de persoane care au avut mari handicapuri fizice dar al căror spirit a fost liber. Unii dintre ei au fost mari fizicieni, cercetători de geniu sau artiști. Beethoven a creat în ultimii ani de viață capodopere fiind complet surd. La prima intepretare a Simfoniei a IX-a, pe o scenă din Viena, publicul a intrat în delir, ridicându-se în picioare și fluturând pălăriile în aer. Beethoven, aflat cu fața la orchestră, nu percepea nimic. A fost nevoie de o solistă care să-l întoarcă cu fața la sală pentru a-și trăi triumful. Acest exemplu ca și altele arată că spiritul poate depăși de multe ori barierele fizicului.

Evident, în ziua de azi noțiunea de libertate a fost terfelită în toate felurile, am putea spune otevizată și manelizată, desigur că tot în interesul politicienilor. Omului i s-a spus că este liber și că trăiește în democrație, adică că poate face orice. Convins că este liber, el nici măcar nu va încerca să se trezească din modul de gândire la care îl programează presa și canalele de televiziune, care abundă în emisiuni de spălare de creier, sub forma sitcoamelor vulgare, a dezbaterilor despre chiloții nu-știu-cărei vedete, a știrilor de la ora 5 și lista poate continua. Procesul este eficient, cât timp omul este menținut pe nivelul de la care poate de exemplu vota cu cine trebuie, atunci când trebuie, sau poate închide ochii la abuzurile guvernanților.

În realitate, în plan social, libertatea este foarte simplu de înțeles și asimilat. Conform principiului ce ție nu-ți place altuia nu-i face, libertatea unui om ar trebui să se oprească acolo unde începe libertatea altuia. Adică, nu avem voie să-i dăm cuiva în cap, în virtutea faptului că așa ni s-a năzărit nouă și deci am acționat ca ființe libere ce suntem. Tot la fel cum nu avem dreptul moral să îi obligăm pe copiii noștri să urmeze o anumită școală sau o alta, deoarece le restricționăm propria libertate. Ei trebuie să facă propriile alegeri în viață, și chiar propriile greșeli, pentru că numai trăindu-și propria viață vor evolua ca oameni. Cel mult, îi putem ghida și sfătui.

libertate

Iar în ce privește libertatea proprie, așa cum am arătat, ea este în principal de natură interioară. La nivel fizic nici nu prea avem ce face, putem fugi cu viteza cu care ne țin picioarele și sări câțiva cm deasupra solului. Dar putem deveni mai liberi acolo unde contează mai mult, și anume în interior. A fi capabili să oferim copiilor magia unor ursitoare sau al unui Moș Crăciun este o dovadă de libertate. A fi capabili să ne scuturăm de modurile închistate de gândire și să devenim curioși, deschiși față de orice și capabili să trecem totul prin filtrul propriei gândiri lucide este și ea o dovadă de mai mare libertate interioară. Cum este și înlocuirea pesimismului și a convingerii că nu se poate face nimic cu optimismul și tenacitatea. Toate acestea sunt lucruri pe care le putem face cu noi înșine.

De unde rezultă că libertatea se poate auto-educa. Pentru că din afară, n-o să ne-o dea nimeni niciodată. Din afară o să primim doar iluzia ei.

Dintre alte articole participante, vă mai recomand: Libertate, Zâmbetul de paradă și Odă…cu final confuz.

Comments
  1. Am citit cu interes articolul tau, asa cum fac de la o vreme incoace.Vreau sa subliniez ca acest comentariu este facut din postura de cititor al blogului tau. Imi voi formula opinia incepand cu un citat de a lui Jean Jacques Rousseau-“Omul s-a nascut liber si este pretutindeni in lanturi”.Nu, nu suntem liberi.Este doar o aparenta, atat timp cat nu suntem singuri in univers, atat timp ca traim dupa reguli si norme, atat timp cat trebuie sa-mi limitez libertatea mea la granita libertatii tale. Mult succes, Cristi!

  2. Ethos

    Mulțumesc de urare și de faptul că mă citești. Frumos citat, nu-l știam. Într-adevăr, copiii sunt mai liberi. Pe măsură ce avansăm în vârstă, pierdem ceva.

  3. ar fi o lume haotica daca fiecare ar dispune de libertatea ce o vrea…

  4. Fara sa ne dam seama, noi singuri ne ucidem libertatea.

  5. Ethos

    @Robi Asta așa-i. Trebuie să respectăm și regulile bunului simț. Ce are blogul tău, apropo?

    @Bianca Păi bau-bau nu e în afara noastră ci în noi… 🙂

  6. Salve ! Am citit cu interes articolul tău și m constatat că avem puncte de vedere comune, detaliate de tine cu brio. Să ai o noapte liniștită.

  7. Ethos

    Salve! Mersi de comentariu și aprecierile pozitive. Deja e dimineață, așa că o zi liniștită îți doresc și ție… 🙂

  8. mi-au placut metaforele tale cu otevizarea si manelizarea. 🙂
    daca toti ss-ar ghida dupa principiul “ce tie nu-ti place altuia nu-i face” am trai intr-o lume mult mai buna.

  9. Mi-a placut modul in care este intoarsa pe toate fetele ideea de libertate, concluzia fiind ca ea nu exista decat in anumite limite.

    De fapt a fost primul articol pe care l-am citit pe la mijlocul saptamanii pe tema asta si am ramas impresionata.

  10. Ethos

    @Belgianca Mersi. Da, așa este, ar fi mult mai frumos. Poate cu timpul o să ne trezim.

    @Raluca M Ce compliment mai frumos ar putea primi un băiat de la o fată decât acela c-a impresionat-o? 🙂

  11. Dan

    Frumoasă fabula cu deținutul și gardianul!

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: