A Good Day to Die Hard

Două lucruri mă disperă.

Primul este reprezentat de mașina de făcut filme a Hollywood-ului, perfect capabilă să scoată pe bandă rulantă continuări tot mai slabe ale unor originaluri bune sau foarte bune, atât timp cât încasările curg. Că în procesul ăsta se distruge un film, sau brandul lui, dacă putem spune asta, nu prea îi doare pe ei; banul să iasă. De exemplu, ultima „capodoperă” văzută de mine se numește A Good Day to Die Hard și este a 5-a parte a seriei Die Hard, cu celebrul Bruce Willis.

Die Hard 5

Probabil ați văzut Greu de ucis 1-3, sunt cele mai cunoscute și într-un fel filmele care l-au consacrat pe Bruce Willis. În primul, polițistul John McClane este prins fără voie într-o clădire sau bancă care devenise ținta unui grup infracțional, exact în preajma sărbătorilor de iarnă, dacă bine rețin. Filmul e bun, are acțiune, dramatism, e de școală veche, îl putem încadra la oldies but goldies. Willis face impresie cu stilul lui de joc, dând viață unui personaj activ și puternic dar expresiv și plin de sensibilitate în același timp. Este unul din atuurile principale ale peliculei.

die hard

Având atâta succes, continuarea nu s-a lăsat mult așteptată și a urmat aceeași rețetă. Avem din nou polițistul, prins fără voia lui într-o situație similară, dramatică, din nou în preajma Crăciunului. Diferă doar locația sau cadrul în care se desfășoară acțiunea: acum suntem într-un aeroport și respectiv în preajma lui. În sfârșit, o mică schimbare s-a putut simți la Die Hard 3, unde revine tema jafului unei bănci dar McClane este trimis aiurea prin oraș. Filmul e bun, în parte și prin introducerea lui Samuel L. Jackson în distribuție. Cam pe aceeași linie merge și partea a 4-a, unde apare în plus motivul hackerului, suntem deja în 2007, tehnologia a avansat. Dar acțiunea e ok.

die hard

Nu aceleași lucruri se pot spune despre ultima parte, văzută recent. Scenariul e mizerabil: replicile sunt penibile sau trase de păr, situațiile sunt neverosimile, acțiunea nu strălucește, motivul fiu-tată e plin de clișee. Se mai scot cât de cât cu efectele. Dar nu poți face un film numai din efecte. Priviți la imaginea de mai sus: zici că-i făcută cu DSLR-ul. Bruce Willis domină panorama, restul apare șters. El e emblema seriei. Dar ca să fiu sincer cu voi, în film e bătrân (asta și în realitate) și mai mult de decor. Nici măcar nu se mai mișcă bine și i se vede burdihanul. Însă de ce să nu mai stoarcă niște bani producătorii, dacă merge și așa?

die hard

Al doilea lucru care mă enervează sunt site-urile de filme subtitrate online (cum e cel din link, care cât de cât măcar arată bine). De ce? Pentru că îți oferă filme la calitate slabă, bine că dacă te uiți de pe laptop care are ecran mic nu vezi mare diferență dar dacă te uiți pe un monitor mare se simte ca de la cer la pământ, apoi multe dintre ele au hosturi proaste și tot cad când ți-e lumea mai dragă. Dar cel mai mult și mai mult, sunt pline de reclame, tre’ să dai nșpe clickuri până ajungi la film. Că nu poți modifica sau poziționa diferit titrarea, de asta nici nu mai vorbesc.

Acestea sunt cele două lucruri care mă enervează pe mine sâmbătă seara, 5 oct 2013.

Lasă un răspuns