Ionică și vrejul de fasole

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un flăcău înalt și vânjos pe care-l chema Ionică. Și într-o zi de primăvară, cam pe când era vremea de semănat, s-a trezit Ionică al nostru, s-a spălat pe față, s-a îmbrăcat și i-a spus mumă-si: mumă dragă, eu mă duc la piață să cumpăr niște seminte de fasole și altele trebuincioase pentru semănat. Auzindu-l că spune acestea, mama lui s-a îngrijorat, căci la nașterea lui, o ursitoare îi prezise că Ionică va semăna cândva un vrej de fasole care va urca până la cer, și acolo se va duce și băiatul lor. Atunci, ea a încercat să-l oprească, ademenindu-l ba cu una, ba cu alta, ca mamele, dar lui Ionică când i se năzare ceva, nu mai are liniște și pace până nu pune în aplicare.

Așa că, vrând nevrând, mama lui a trebuit să-l lase iar băiatul s-a urcat în carul unui vecin care și el avea drum la oraș și s-a pornit spre târg. Acolo, ca niciodată, nu era nimeni care să vândă semințe de fasole. A văzut el alte feluri de semințe, ca dovlecei, fenicul, leustean și levantica, dar nici unul de fasole, care îi trebuia lui cel mai mult. Când era gata-gata să-și piardă speranța, a zărit la marginea pieții un bătrân care avea o punguță cu boabe de fasole. S-a dus l-a el și l-a întrebat cât fac. S-au înțeles repede la preț și Ionică a plecat acasă voios.

În aceeași zi, urca panta dealului unde aveau locul de semănat, cu traista plină de semințe de tot felul. A săpat locul, a pus semințele în pământ, după cum era orânduiala, cele de fasole pe margine, cele de leuștean la rândul cu leuștean etc, le-a acoperit și, spre seară, s-a întors obosit acasă. Timpul a trecut și semințele au început să dea rod. Una însă, spre mirarea tuturor, mult mai mult decât celelalte, căci vrejul de fasole care a răsărit părea să urce și să tot urce, depășind deja cu mult pe cele de lângă el…

Vedeți dragii mei, dacă eu aș fi comerciant, cam așa mi-aș face reclamă. Asocierea este simplă: bătrânul din poveste, care i-a vândut acele semințe, este firma ce îmi poartă numele. Dacă o să cumpărați produse de la această firmă, o să aveți cele mai bune recolte. Din păcate, în opinia mea, publicitatea de azi merge pe un sistem aparent modern dar lipsit de imaginație și de care lumea e săturată până-n gât. Știu de exemplu o persoană care de fiecare dată când filmul de la televizor este întrerupt de o pauză publicitară, oprește pur și simplu aparatul tv. Și într-o zi, persoana respectivă… dar despre asta o să vă povestesc altă dată. 🙂