Timpul copilăriei

În timpul liber, mai nou mă uit la un serial numit Fringe. Ieri am avut ca un flash, mi-am dat seama că preocupările mele diferă fundamental de cele pe care le aveam când eram copil și că, da, au trecut mulți ani de atunci. Timpul este dușmanul și totodată prietenul nostru. Pe măsură ce prezentul devine trecut, așteptările sau evenimentele prin care trecem se transformă în amintiri. Privind în urmă, pot spune că am avut o copilărie foarte fericită. Și că am trăit-o la maxim, alături de prietenii mei de bloc sau de verișorii de la țară.

șotron

Sincer însă, uitându-mă la noile generații de copii, nu știu dacă ei vor rămâne cu amintiri la fel de plăcute. Probabil jocurile de-a „V-ați ascunselea” sau „Nu te supăra, frate” vor fi înlocuite în mintea lor cu CounterStrike și Warcraft. Probabil celebrele păpuși Barbie vor ceda locul în mintea fetițelor de azi pentru Farmville. Mă întreb, cine mai cumpără trenulețe sau masinute copii? Cine mai cumpără cărți de joc sau piese de șah și table, domino, remi?

Mai colecționam pe vremea aia timbre. Și tot felul de imagini care veneau la pachet cu diverse gume. Un fel de mini-postere, fie cu fotbaliști, fie cu mașini, fie cu altceva. Unele erau chiar numerotate, și ne chinuiam toți să obținem întreaga serie. Apoi, într-adevăr că Google n-aveam atunci (acum e simplu, dai un search pe jocuri spiderman Noriel și îți cumperi jucării la care atunci nici nu visai) dar într-un fel asta era mai bine, pentru că trăiam viața din plin, o viață reală, cu stat până târziu în parc, cu campionate de fotbal între blocuri, cu alergat etc. Nu o viață virtuală, falsă, trăită pe internet sau pe Facebook.

joc de copii

Așa că mă întreb, cu ce amintiri o să rămână copiii de acum? Și, poate mai important, ce decizii o să ia în viitor niște lideri politici „educați” de mici cu jocuri violente pe calculator? Dacă liderii de acum, care au beneficiat de o copilărie sănătoasă, încă mai invadează alte state, în virtutea unor proximități pe hartă? Sincer, nu știu ce viitor o să fie. Dar, măcar în cazul nostru, a celor adulți, ne rămâne trecutul.

 

Lasă un răspuns