Păpușile de astăzi

Contrar poate așteptărilor cititorului, în acest articol n-o să mă refer la termenul păpuși în sens metaforic, adică la fete. 🙂 În schimb, o să mă refer chiar la ceea ce scrie: jucării reale, pentru fetițe. Povestea e că am avut de scris mai devreme, într-un anumit context, despre o păpușă din colecția Monster High. Brand de care personal n-am auzit până acum, dar asta-i perfect explicabil: pe de o parte sunt băiat așa că nu m-am jucat niciodată cu păpuși, pe de alta încă n-am copii.

papusa monster-high twyla

Dar chiar de aș fi fost fată, tot n-aș fi auzit probabil de marca menționată mai sus, și asta pentru că în amintirile mele din copilărie toate fetele se jucau cu păpuși simple sau Barbie (ăstea erau cele de firmă, pentru părinți cu bani).  Astăzi iată că avem ceva mai multă diversitate, și pentru numai 109 lei (cu tot cu TVA) îți poți cumpăra, sau mă rog, le poți cumpăra fetițelor tale o papusa Twyla ca cea de mai sus.

Dar problema cu aceste noi jucării, așa cum o văd eu, este valoarea lor educativă. La ce mă refer mai exact? Partea cu „Monster”, trebuie să avem și la jucării, și pentru cei mici, monștri, nu-i așa? Bineînțeles că arată foarte bine, de fapt aș spune că din punct de vedere al aspectului designerul merită nota 10. Dacă vă uitați la imaginea de mai sus, figurina combină excelent un chip de păpușă clasică (după care a și luat naștere expresia: ai o față de păpușă), o cromatică plăcută și originală (nuanțe de verde și albastru, are un target clare în fetițele ce preferă aceste culori) și niște mici finisaje care o stilizează pe tema monster: modelul de pe picioare, felul în care își ține mâinile, ca și cum ar fi speriată de ceva sau ar vrea să te sperie etc. Toate se îmbină armonios și pot înțelege de ce o astfel de jucărie are mare trecere, pentru că sunt sigur că are.

Dar eu sunt consternat de tendința de a avea cât mai multe elemente de horror peste tot. Pentru că nu este vorba numai de jucării. Chiar și la artă am observat asta: picturi sau sculpturi diforme, ori fără niciun sens și armonie, sunt promovate azi ca lucrări valoroase. O fi chiar așa? Într-un muzeu din Franța, dacă bine rețin, se află afișat un ansamblu ciudat. Un „artist” a găsit niște obiecte banale pe stradă, le-a legat cumva împreună și le-a numit operă de artă. Iar dacă o să vă citesc câteva texte considerate literare, o să vă oripilați. Permiteți-mi însă să n-o fac, într-un articol care tratează copiii și magia copilăriei.

O să spuneți că până la urmă nu are prea mare importanță: sunt doar jocuri. Nu e ca și cum dacă vezi un film cu Superman, te arunci de pe bloc să zbori, nu? Ei, au fost și cazuri, dar într-adevăr nu despre asta-i vorba. Totuși, puțini dau importanță felului în care imaginile pe care le vedem se imprimă în subconștient și, prin cumul, ajung să creeze tendințe. Este principiul pe care de altfel funcționează și reclamele. Iar a imprima o tendință către chestii legate de monștri, chiar dacă în joacă, nu poate să aibă efecte benefice pe termen lung, mai ales dacă vorbim de copii, al căror creier este în formare.

Nici chiar în cazul păpușilor ce arată atât de bine ca cea de mai sus.

 

Lasă un răspuns