Distribuția muncii

Am văzut demult, în 1995, un film cu Mel Gibson de care probabil ați auzit: Braveheart. E un film foarte bun, istoric, despre lupta pentru independență a scoțienilor, în perioada medievală. Și este la un moment dat o scenă în care tipul își construia o casă. Și mi-am zis: uite domnule, ce vitalitate și bărbăție la el, să-și facă casa singur! Însă e adevărat că pe vremea aia casele erau mult mai simple. Nici nu știu dacă se folosea cărămida.

Chestia asta e specifică trecutului. În trecut, totul era mai simplu, mai rudimentar, iar un individ se ocupa de toate. Și de își construit casă, și de își săpat fântână, și de își croit haine (deși asta poate era treaba nevestei) etc. Astăzi lucrurile s-au schimbat mult. În primul rând, știința a progresat. Datorită avansului tehnologic rezultat, au apărut diverse specializări. Să luăm ca model o casă. Acum, ea implică construcția efectivă, după care instalarea circuitului electric, a apei, apoi mobila, finisajele pe interior și exterior etc. Ori toate acestea sunt deja lucruri separate, bazate pe tehnologii separate, care necesită pregătire specializată și deci nu mai pot fi stăpânite de toată lumea.

sistem de pompat apa

Avem acum, desigur, multiple avantaje. Ne este mai comod. Înainte, aduceam apă din fântâni sau puțuri săpate de noi. Astăzi, pornim doar robinetul și apa ne vine automat, prin țevi și conducte subterane, pompată de aparate speciale, și purificată cu filtre de eventualele toxine sau mizerii ce ar putea să ne îmbolnăvească. Astăzi există magazine specializate care vând hidrofoare cu pompa submersibila, centrale termice, filtre de epurare și tot ce ține de acest domeniu. Lucruri care unii dintre noi nici nu știm exact cu ce se mănâncă. Cum ziceam, specializarea muncii. Trăim, apoi, mai confortabil, deoarece este o diferență între a dormi pe un pat de scânduri și a te așeza într-o saltea minunată, aflată într-o cameră cu parchet, mobilă de lux etc. Sau între a face baie în butoi, ori în râu, și a face duș respectiv a te scălda la piscină.

Dar există și o latură mai puțin frumoasă. Mai demult, când te apucai de ceva, aveai satisfacția lucrului dus până la capăt. Astăzi foarte multe joburi implică execuția doar a anumitor taskuri la nesfârșit. De exemplu, tu ești muncitorul care face șurubele sau coturile pentru țevile de apă. Și toată ziua aia faci. Până te saturi. Până îți iese pe urechi. Nu mai apuci să vezi țeava finală, tu faci șuruburi în serie, altcineva face țevile, altcineva le găurește etc. Iar oamenii devin un fel de roboți prin asta. În plus, datorită specializării tot mai mari, sistemul devine din ce în ce mai complex iar individul își pierde autonomia. Ca în cazul unui ceas foarte sofisticat, în care dacă un singur arc se strică, se oprește tot ceasul.

Încă nu-mi dau seama cum vor arăta lucrurile din punctul acesta de vedere peste încă, să zicem, o mie de ani. Voi v-ați pus întrebarea?

Lasă un răspuns