The bucket list: dulceața de nuci verzi

Mare și lungă e lista cu lucruri pe care vreau să le fac în viața asta. 🙂 Atât de lungă, că nu-mi ajunge spațiul articolului de față pentru a o expune. Dar nici nu vreau asta. Vreau doar să vă spun despre un punct din această listă, și anume dulceața de nuci verzi.

Nu am mâncat niciodată dulceață de nuci verzi. Never ever. Nu că nu aș fi avut bunici care să locuiască la țară. Am avut. Și am locuit la rândul meu, în copilărie, mult timp cu ei. Dar bunicii mei făceau mai mult dulceață de prune, era un fel de regulă acolo în sat, toată lumea făcea dulceață de prune. Și știți voi cum sunt sătenii, când unul face ceva, al doilea se ia după el. Fructe aveam din belșug. Mere, pere, struguri, chiar vișine, și da, prune de mai multe tipuri. Dar din mere și pere făceau țuică. Iar din struguri vin. Ahh, ce bun era mustul ăla!

nuci

Aveau și nuci. Pe care le uscau și le puneau în pod. Am mâncat multe nuci când eram copil, dar așa, cele mai multe uscate. Când era sezonul, mă mai făceam verde pe mâini de la nuci proaspăt culese din nuc, sau abia căzute pe jos. Și sunt super la gust! Însă niciodată nu am mâncat gem sau dulceață din ele. Și la drept vorbind, nici n-am știut că există sau că se poate face.

Am aflat de ea, cred, doar anul trecut. Unde? N-o să mă credeți. Pe Facebook! O prietenă din listă a postat un mesaj cumva la modul că trebuie să o întrebe într-o zi pe bunica de unde știe atâtea lucruri, cum îi ies plăcintele atât de bine și care e rețeta pe care o folosește la dulceața aia bestială de nuci! În momentul ăla mi-am dat seama că am ratat ceva fundamental în viața asta. Dulceața de nuci verzi.

Dacă cele verzi sunt așa de bune la gust, presupun că într-adevăr, se poate face un gem extraordinar de aromat și de bun. Am căutat puțin pe net și da, e plin de articole pe tema asta. Și de rețete. Mai mult, nucul are dedicată o ditamai pagina pe Wikipedia, cu informații utile și chiar inedite. De exemplu, știați că în trecut, cojile de nuci erau folosite în scopuri „educative”, adică exista pedeapsa de a fi pus să stai desculț pe coji de nuci? Ei, asta trebuia să o știți oricum, și fără wikipedia, că ține de cultură generală. Tot de cultură generală ține faptul că nucile sunt un fruct tradițional românesc. Le folosim la cozonaci, la colaci, la plăcinte, la colive, etc.

nuci verzi

Mai puțin cunoscut este faptul că miezul de nucă, bogat în untdelemn, e folosit în unele tratamente populare. Tratamente de la care nu fac excepție nici pielița aceea ce desparte miezul de nucă în două, nici coaja sau florile. Iar lemnul este folosit pentru confecționarea mobilei de lux.

Din păcate, până acum nu am văzut la supermarket sortimentul ăsta de gem. Și probabil dacă l-aș găsi, ar fi plin de E-uri. Din fericire, lupta nu-i pierdută. 🙂 Mai devreme am intrat pe un site care vinde dulceata de nuci verzi, printre altele. Naturală, se pare. Făcută acasă, în ceaun, la foc. Așa că vi-l recomand. Și mi-l recomand și mie. Iar dacă o să-mi comand, o să vă spun și impresiile de după.

No Responses

Lasă un răspuns