Piața Forex mă influențează chiar și când sunt obosit

Dacă vă întrebaţi de ce am scris mai rar pe blog, este pentru că mi-am găsit o ocupaţie suplimentară, despre care poate o să vă povestesc cândva. Lăsând asta la o parte, azi am avut o zi foarte încărcată: pe la 21:50 eram încă la birou. Asta pentru că a fost sfârşit de lună şi am avut de făcut o grămadă de situaţii. După cum puteţi deduce, sunt destul de obosit. Dar, în loc să mă uit la un film, m-am uitat la un videoclip cu Adrian Mazilu, în care am aflat că Piaţa Forex mă influenţează chiar şi când sunt obosit.

Şi ca să nu vorbim pe uscat:

Dacă nu aveţi timp, ideea e că Piaţa Forex tranzacţionează valute 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână (de luni până vineri), timp în care fie că vrem, fie că nu vrem, fie că ştim, fie că nu ştim, fie că suntem treji, fie că dormim, suntem influenţaţi de ea. La modul cel mai simplist, pentru că rata dobânzii la depozitele noastre bancare sau marja de profit la fondurile monetare de care dispunem este direct afectată de aceste schimburi de pe Piaţa Forex. Cred că aşa se scrie, cu majuscule.

De formaţie economist, Adrian Mazilu este un broker care a făcut primii paşi în piaţa de capital încă de pe la 20 de ani. Nu-mi dau seama în cadrul cărui eveniment a avut loc conferinţa sau seminarul din acest clip, dar, după ce am trecut de primele minute (destul de aride), cuvintele lui au început să se lege între ele şi să capete sens, chiar şi pentru un „afon” ca mine, lipsit de multe cunoştinţe minimale în domeniul investiţiilor. Poate mai ţineţi minte articolele precedente despre diverse site-uri cu tutoriale forex, ei bine, textul scris nu se compară cu cineva care îţi explică prin viu grai.

Mi-a plăcut argumentul adus de Adrian în favoarea cumpărării de acţiuni: deşi ele comportă o doză de risc, reprezintă totodată cel mai simplu business pe care-l putem face vreodată. Explicaţie: o firmă devine destul de cunoscută (brand) şi vrea să atragă capital pentru investiţii. Ca urmare, scoate pe piaţă nişte acţiuni (cred că se numesc IPO), pe care oricine doreşte le poate achiziţiona. Cumpărând, tu furnizezi acelei companii banii pe care şi-i doreşte şi devii în acelaşi timp acţionar al ei (chiar dacă unul foarte mic, reprezinţi totuşi o parte din firmă, din brand). Ei bine, acea companie s-a dezvoltat în timp, prin eforturi, consum de resurse financiare, umane şamd, ajungând în poziţia de forţă în care este azi. Iar dacă va continua să crească, acţiunile tale vor deveni profitabile fără ca tu să fi avut vreodată bătăi de cap cu găsirea unui spaţiu comercial, cu angajarea de personal etc. Cum ziceam, cel mai simplu business pentru tine.

Este interesantă şi explicaţia valutelor de criză (francul elveţian, yenul japonez şi dolarul american) în care lumea investeşte (sau mai bine zis se refugiază) la vremuri de restrişte. Asta pentru că, de exemplu, Elveţia inspiră siguranţă financiară, Japonia stabilitate, iar dolarul este pur şi simplu etalonul în foarte multe domenii. În astfel de momente, valutele respective înregistrează creşteri sensibile (despre dolar ar fi mai multe de discutat, el creşte şi în caz de prosperitate economică). Poate francul elveţian vă aduce aminte de scandalul jurnaliştilor care şi-au făcut rate în în această valută pentru ca apoi să aibă de plătit sume foarte mari. Subiectul este abordat şi el în clip.

Mă opresc aici, că doar îl puteţi vedea şi singuri. Concluzia: de văzut, dar numai pentru cei interesaţi de aceste subiecte (cei care postează citate din Teo şi Poptămaş probabil nu intră în target). Critici: filmarea nu e continuă, din timp în timp se vede că sunt tăiate anumite fragmente.

Lasă un răspuns