Iuliu Bakcsi este plagiator

Motto: Hoțul prins e negustor cinstit. (Proverbe și zicători, varianta neplagiată)

Am avut neplăcerea de-a cunoaște și dialoga cu un blogger ale cărui principii etice și morale nu se ridică mai sus de genunchiul broaștei. Faptul s-a consumat pe blogul Comentatorului Amator, care i-a luat acestuia un interviu. Numele intervievatului este Iuliu Bakcsi.

scriitor

Citind interviul, am intrat pe unul din articolele lui Iuliu, spre care era pus link. Acolo am găsit un text despre, culmea, importanța stimei de sine. Și o să vedeți imediat de ce zic culmea. Textul, care nu prezintă nicăieri vreun indiciu că nu ar aparține celui care scrie pe blog, începe astfel:

In stransa legatura cu imaginea de sine se afla stima de sine. Stima de sine este o dimensiune fundamentala pentru orice fiinta umana, indiferent ca este copil, adult sau varstnic, indiferent de cultura, personalitate, interese, statut social, abilitati. Stima de sine se refera la modul in care ne evaluam pe noi insine, cat de „buni” ne consideram comparativ cu propriile expectante sau cu altii. Stima de sine este dimensiunea evaluativa si afectiva a imaginii de sine.

Acesta e primul paragraf. Dacă îl citim cu atenție, observăm că el pare rupt din mijlocul unei disertații despre imaginea de sine și stima de sine. Nu știu care o fi acea disertație, pentru că n-am găsit-o. Dar exceptând acest prim paragraf, tot restul articolului (încă 391 de cuvinte) se regăsește, cuvânt cu cuvânt, într-un material ceva mai amplu, semnat de un psiholog. Ori a copia ceva fără să specifici sursa, sau măcar că nu-i creația ta, însușindu-ți deci meritele altuia, se numește plagiere.

I-am semnalat lui Iuliu, sub acel interviu, cât se poate de pașnic, descoperirea mea. Ce credeți că a făcut omul, prins cu mâța în sac? A spus că nu-i adevărat, că textul a fost un guest post sau că-i creația lui? Nicidecum. Și-a făcut mea culpa, promițând că va rectifica situația și nu va mai plagia? Nici. Atunci? Ei bine, a început să argumenteze, în cel mai suprarealist și aiuritor mod posibil, actul de a plagia în sine. Comparându-se, pe rând, cu un grefier ce scrie după dictare fără a menționa sursa, cu un culegător de folclor (mai exact cu Petre Ispirescu) și cu un profesor care predă din diverse manuale școlare, fără să menționeze autorul sau autorii reali ai ideilor pe care le expune. În plus, mi-a pretins bani, pe principiul că nu pot să-i cer onestitate câtă vreme primesc conținutul lui gratis. Când l-am întrebat dacă așa procedează și în offline, mințindu-și interlocutorii care nu-l plătesc, sau îndrugându-le verzi și uscate, mi-a răspuns:

dialog cu Iuliu Bakcsi

Da, chiar la modul ăsta au fost răspunsurile lui, le puteți lectura în pagina interviului cu pricina (sau în această arhivă a ei).

Așadar, Iuliu Bakcsi este plagiator. Ups, am zis plagiator? Voiam să zic popular. Cu peste 2500 de followeri pe Facebook, tipul este totodată un câștigător. A câștigat câteva campanii Blogal Initiative. Utilizând, bineînțeles, metode pline de creativitate. Sau ce, găsirea surselor potrivite pentru o campanie și copierea informațiilor din ele e lucru ușor? Am zis copiere? Voiam să zic inspirație. Că așa o numește el.

Evident, au existat și alte reacții. Atât pe bloguri, cât și pe Facebook:

discuție intre Vienela și Iuliu Bakcsi

Dar au existat și opinii diferite, cum că eu și Cudi suntem niște recalcitranți ce tulburăm liniștea comentariilor pacifiste, a blogosferei și a lumii în general. Și că facem asta din pizmă, răutate, ipocrizie sau dorința de a epata. Nu știu alții cum sunt, ca să-l plagiez pe Creangă, dar eu nu rețin să fi copiat articole sau paragrafe de la alții. Iar dacă o să mă vedeți vreodată făcând asta, vă rog să-mi dați două scatoalce după ceafă și să-mi arătați acest articol, ca să-mi bag minține în cap. Pentru că semnalarea unor defecte pe care le prezintă o persoană apreciată de comunitate nu este o acțiune generată de invidie ci un act de minimă corectitudine față de ceilalți.

Decât, eventual, dacă proiectezi asupra altuia propriul tău mod găunos de a critica.

Later Edit: Pe 30 iulie, adică după discuțiile de la interviu și după articolul lui Cudi, Iuliu publică pe blogul lui un text intitulat Ce am castigat dupa ce a ramas Victor Ponta fara titlul onorific de doctor? (arhivă), din care dați-mi voie să citez:

Plagiatul lui Victor Ponta cred ca a fost cel mai intens si dezbatut subiect din ultimii ani. […] Stau si ma gandesc, oare daca toti acestia care au intrat in jocul propagandei si-ar fi consumat energia in sustinerea si finantarea sanatatii sau a invatamantului, n-am fi fost mai castigati?

Priceless! Și cu cât continuăm lectura, cu atât textul devine mai absurd. Cred că într-un fel Iuliu Bakcsi este un fenomen. Iar asta îmi dă speranțe, pentru că de multe ori fenomenele sunt singulare.

sursă foto: pixabay.com

Comments
  1. Am vazut ceva pe Facebook dar nu am dat importanta ca nu aveam timp. Mi se pare oribil sa copiezi articolele altora 🙁

  2. Ethos

    Nu ești singura, să știi.

  3. ahaha, bloggerii din generatia noua

  4. Ethos

    Mă rog, nu știu cât de nouă, că tipul e mai în vârstă decât tine. 🙂

  5. Da mai ethos esti si tu un imaculat si virgin. Plagiatul e la fel cu practica de a folosi aplicatii si programe fara a plati licenta. De a asculta si viziona muzica si filme fara a plati un cent si asa mai departe. Ma mir cum de nu-ti dedici si tie niste articole. Oare cei care au lucrat la acele aplicatii si programe nu au muncit pentru ele si tu miseleste la folosesti fara sa platesti licenta? 🙂
    Cum ti-am mai spus, totul este relativ depinde cum te afecteaza. Se pare ca nu esti afectat si poti dormi cu sufletul impacat daca folosesti programe fara licenta sau urmaresti filme fara sa platesti un cent dar esti oripilat si te dai de ceasul mortii pentru un ce? 🙂
    Hai recunoste ca te-a deranjat cel mai tare pretul pentru advertoriale. Fii barbat ! 🙂
    Bogdaproste 🙂

  6. Ethos

    Cu ce să mă deranjeze?

    Dar ca să înțeleagă și ceilalți despre ce vorbim: te-am întrebat pe Facebook, în privat, cât ceri pe un advertorial. Pentru că e posibil să intermediez astfel de advertoriale pe viitor, pentru diverse site-uri și clienți, așa că voi avea nevoie de bloggeri dispuși să scrie. Mi-ai dat un preț în opinia mea foarte mare. De deranjat nu m-a deranjat, că nu avem un contract, ești liber să ceri cât vrei, eu o să aleg din lista de bloguri pe acelea care îmi convin, evident. Dar m-ai făcut curios, și am zis să mă mai uit o dată peste blogul tău, că poate ai conținut de Pulitzer, poate scrii foarte bine, de ceri suma asta. Am recitit interviul și am intrat fix pe articolul recomandat (linkuit) în el. Taman ăla ți-era copiat. Ce vrei mai mult?

    În rest, da, știu, folosim programe piratate și haine ieftine, contrafăcute, care plagiază hainele de firmă. Oare la mine cum de ai uitat acest ultim argument?

    N-ai înțeles nimic din ce ți s-a reproșat, din păcate. Hai să-ți pun problema astfel: faptul că folosești programe piratate nu înseamnă că e ok să și plagiezi. Faptul că plagiezi nu înseamnă că e ok să și furi din casele oamenilor. Faptul că furi din casele oamenilor nu înseamnă că e ok să și dai în cap. Șamd. Ești de acord că plagiatul e o chestie nasoală? Dacă da, și te știi vinovat, renunță la acest obicei. Că până una-alta, la noi nu cred că ai găsit astfel de articole. Și dacă chiar ești convins că nici pirateria nu-ți face cinste, atunci renunță și la ea, în loc să muți atenția spre cei care te critică, încercând să le găsești lor diverse cusururi care să-ți justifice ție faptele.

    Dar, după cum ziceam, nu mă mai aștept să înțelegi. Nu-i nimic, că rămâne articolul scris, pentru posteritate.

  7. Daca-i atat de nasoala chestia asta cu plagiatul de ce nu se pedepseste? Ca ti se retrage un titlu onorific, pentru mine este egal cu zero.
    Din ce am citit la tine inteleg ca-i ok sa folosesti programe piratate dar nu-i ok sa plagiezi. Hai ca ai umor. 🙂
    Plagiatul este egal, nu-i nici mai nasol nici mai putin nasol cu folosirea programelor piratate sau a produselor contra facute. Ca o propaganda bine tintita va spalat voua creierele si va indus in subconstient ca plagiatul este o crima (cea mai nasoala chestie de pe pamant), ca sa justifice niste jocuri politice de putere, nu-i treaba mea si nu ma afecteaza. 🙂
    Nu am nevoie de justificari pentru ca stiu ca nu exista in lume unul imaculat ca sa-mi dea mie lectii de morala. 🙂
    Vezi fa-ti timp si verifica-ti articolele mai vechi, daca esti atat de virgin si imaculat cred ca ar fi bine sa te uiti cu atentie si sa le revizuiesti pe unele ca sa fie in concordanta cu noua ta ideologie. 🙂

  8. Ethos

    Păi io ți-am zis că n-o să înțelegi. Dar pe puncte:

    1. Nici să-ți bați joc de părinți și de copii nu se pedepsește. Dar tot nasol e. Cu alte cuvinte, nu suntem în contextul codului penal, ci în acela al eticii și moralității. Raportarea se face, eventual, fie la o instanță supremă (Dumnezeu), fie la un cod nescris al bunei cuviințe. Iar pedeapsa există și constă tocmai în micimea de caracter a ta, care-ți limitează foarte mult perspectivele. E ca un cerc vicios.

    2. Poți argumenta că pirateria implică un furt. Totuși, plagiatul implică și minciună, pentru că prin el îți asumi niște merite pe care nu le ai (când descarci un film de pe net nu ai pretenția și nu spui nimănui că acel film este făcut de tine, că tu ești regizorul, doar îl folosești, nu ți-l asumi). Deci în mod cert nu sunt lucruri „egale”.

    3. Da, corect, guvernul din umbră nu se mai preocupă să guverneze ci să inducă oamenilor ideea că plagiatul este o chestie nasoală. Totul e o conspirație mondială împotriva sufletelor slabe ca al tău, care voiau și ele să mai câștige un premiu pe ici, pe colo. Right.

    4. Va spăla, va induce. Ca în „Ionel va spăla haine”, „Iuliu vă induce în eroare”. Dar „v-a spălat creierele” și „v-a indus în subconștient”. Adică în aceste construcții se folosește cratima, este v-a în loc de va. Deci iată, atunci când îți scrii replicile din capul tău, dai dovadă de agramatism.

    5. Nu am nevoie să-mi verific articolele vechi deoarece știu că nu am copiat texte sau paragrafe niciodată. Totuși, ești invitatul meu să cauți un contraexemplu, cel mult vei găsi imagini fără sursă. Este probabil singurul lucru de care mă fac vinovat în această privință (și pe care încerc să-l corectez).

  9. Sa nu-mi spui ca o sa-mi dedici inca un articol si pentru lipsa cratimei ca nu te cred in stare de asa ceva. 🙂
    Cat despre restul cu spalatul creierelor este cat se poate de adevarat. La fel si cu vanitatea oamenilor. Abia asteapta toti ca sa fie plagiati, ca o recunostere a valorii. Daca n-ar dori nimeni sa fie plagiat si-ar tine elucubratiile pentru sine. Ar publica volumele si le-ar cumpara singur ca sa nu ajunga la public exact cum a facut George Copos si altii.
    Te-as plagia si pe tine ca sa-ti ofer o milisecunda de glorie, dar na-m ce plagia. Este ca in relatia cu Martorii lui Iehova, avem opinii si vieti diferite, de aia nu ne cautam. 🙂

  10. Ethos

    Ok, mi-am pierdut cuvintele pe undeva, nu mai am ce zice.

  11. Unadoua

    Ouau ! “Asteapta toti sa fie plagiati ca o recunoastere a valorii”… Este ineptia de luni???. In ce lume traim!!! Omul e convins ca face bine ceea ce face. Cum sa i scoti asta din cap ? Sa i dai exemple? Va gasi contraexemple pe aceeasi nota. Cum s a ajuns aici??? Cred ca trebuie semnalat la toti organizatorii de competitii sa fie exclus de acum inainte. Sa i se retraga si premiile . Sa se faca pagina speciala / campanie #nuplagia sau cum s o numi. Altfel nu vad cum i am putea explica omului ca nu i bine ceea ce face

  12. Nu pot să cred cum a deviat discuția… adică eu fur pentru că și alții fură, de ce să fiu cinstit?

  13. Ethos

    Unadoua și Ioana: Cam așa ceva. Totuși, eu sper că e un caz izolat.

  14. Rodica

    Daca ai avea obraz sau macar un pic de bun simt ai ceda premiile sau contravaloarea acestora celor care au organizat concursul sau posesorului platformei. Cu siguranta ca nu vei face asa, deoarece ti-ai demonstrat adevaratul caracter.

    Sau esti mana in mana cu organizatorii, pentru ca premiile sa ramana in familie? Mira-m-as sa fie altfel, stimabile.

  15. Ethos

    Acuma, eu nu cred că-i mână în mână cu nimeni. Dar asta nu-i scuză cu nimic comportamentul.

  16. Iuliu, nimănui nu-i place să fie plagiat, dar mai tuturor le place să fie citaţi (indicarea sursei, altfel spus). Şi asta nu e o chestiune de vanitate din partea celor plagiaţi. Autorii muncesc pentru textele lor – fie că-i literatură, poezie sau ştiinţă; cel care preia e doar un fel de hoţ. Cercetarea, dezvoltarea ideilor etc. se numeşte “muncă intelectuală”.
    Desigur, poţi prelua de la mai mulţi autori câte un fragment şi să compui o “operă nouă” (pentru care drepturile de autor sunt ale tale), dar asta nu te dezleaga de obligaţia de a scrie “bibliografia”. Ideile nu sunt protejate prin legea dreptului de autor, deci poţi prelua orice idee, a oricui, şi s-o dezvolţi folosindu-ţi propriile cuvinte. Altfel rişti să ajungi pârât într-un proces civil care să te coste mai mult decât fac 2500 de “like-uri” pe FB. Mai rişti să fii reclamat la Google pentru că încalci unele drepturi de autor – şi n-o să-ţi placă nici sancţiunile celor de acolo.
    Internetul e gratis în sensul că ai acces la informaţie şi alte cele fără să plăteşti x lei pentru a cumpăra un ziar, o carte, o fotografie etc., dar când te apuci să copiezi şi să dai de înţeles că operele în cauză îţi aparţin… nu mai e gratis, pentru că intervine dreptul de autor – care e protejat prin lege. Şi chiar dacă dreptul de autor este “expirat” (in cazul unor opere) tot trebuie să numeşti sursa / autorul.
    Ar mai fi multe de scris dar e (deja) prea mult pentru un comentariu. 🙂

Lasă un răspuns