Mi s-a luat un interviu

Acum două săptămâni și jumătate mi s-a luat un interviu pe teme de blogging, blogosferă, advertoriale, de ce mă cheamă Ethos și cât de des scriu. Ca blogger, pentru mine a fost un act de dezvirginare. Pentru persoana care ținea microfonul, eu am fost numărul opt.

Cu ocazia asta aflați, dacă nu știați până acum, că există un personaj, intitulat Comentator Amator, care ia interviuri bloggerilor. Le pune întrebări, le publică răspunsurile și le condimentează cu niște comentarii haioase, ușor acide, care la început nu-mi plăceau dar ulterior am realizat că fac deliciul textelor rezultate. Bloggerii prezenți la apel sunt în general mici, ca mine, mulți dintre ei participanți la Superblog.

interviu

Mi-ar fi plăcut ca întrebările să fie mai variate, sau particularizate în funcție de bloggerul în cauză, dar asta ar presupune ca cel care întreabă să-l cunoască destul de bine. Tot la capitolul expectanțe trec alegerea unui palier mai larg de bloggeri și punerea lor în dificultate, prin întrebări incomode. Și probabil ar fi mai bine ca interviurile să se desfășoare live (cred că al meu a fost singurul). Pentru că dacă trimiți întrebările prin mail și aștepți câteva zile după răspunsuri, riști să primești o imagine atent lucrată, ce nu mai corespunde realității, despre bloggerul respectiv.

A fost cazul lui Iuliu Bakcsi, intervievatul cu numărul 10. Inițial acesta mi-a lăsat impresia unui tip inteligent și cultivat, atât din răspunsurile date la interviu cât și din subiectele abordate pe blogurile lui. Totuși, la o inspecție mai atentă, tipul s-a dovedit un plagiator fără scrupule, care atunci când nu copiază dă dovadă de prostie și agramatism. Dar despre Iuliu Bakcsi am scris deja.

În concluzie, citiți aceste interviuri cu un grăunte de sare, cum zic americanii, deoarece gazda le permite invitaților să prezinte ce imagine vor despre ei, ba chiar e solidară cu ei uneori, și cam asta veți vedea acolo, imagini lucrate cu atenție, exceptând evident interviul meu, care m-a reflectat în mod perfect transparent, conform principiului sfânt că persoanele de față se exclud de la critici.

Dar ținând cont de această permisivitate a gazdei, articolele pot fi destul de interesante, instructive și informative. Sau poate tocmai datorită acestei permisivități, aveți acum și voi o șansă de a vă prezenta lumii, așa cum vă doriți! 🙂

sursă foto: sketchport.com

Comments
  1. Exceptându-l și pe al meu! 😀 Nu a fost lucrat deloc, și a trebuit să răspund rapid.
    Interviul este, prin ceea ce reprezintă în sine, o modalitate de a reflecta ceea ce vrea să arate interlocutorul. Nu intru în nicio polemică, nu vreau să fiu prost înțeleasă. Cu excepția controversatului nr. 10, cu dovezile aferente, intervievtorul nu poate decât să-i lase să se prezinte așa cum vor ei, să arate ceea ce ei vor să arate despre ei. Una peste alta, mi e pare o idee bună (și benefică de ambele părți). E drept, apar și riscuri…

  2. Ethos

    Ei, zici tu că nu poți decât să-l lași să se prezinte în ce lumină vrea. Uite, dacă eu l-aș fi intervievat pe Bakcsi și mi-aș fi făcut temele, iar interviul ar fi fost live, la un moment dat, după ce ar fi început să-mi zică de creativitate și stil unic, l-aș fi întrebat: „Păi bine bine, creativitate, dar care a fost incidentul de la Superblog? Că am auzit că ai fost dat afară pentru plagiat”. 🙂

    Legat de faptul că și ție ți l-a luat pe loc, vezi, destinul! Ieșim la o cafea? 😆 Kidding.

  3. Povestea asta cu Iuliua este foarte urâtă. Aș fi sperat o altă atitudine a lui… 🙁
    Mă gândesc cum m-aș simți să-mi văd scrierile postate altundeva, sub o altă semnătură. Da, așa cum sunt ele! Eh… să nu mă duc în direcția asta acum…

    Cât despre cafea… cred că aș avea multe de învățat la o discuție cu tine 😉 Singura problemă e că…nu beau cafea! :-))) Kidding, too! 😀

  4. Ethos

    Nici eu nu beau. Și oricum nu mă interesează femeile pe bune, ca tine. Vreau una blondă și prostuță. 😀

  5. :-))))))
    Hm… Mă vopsesc. Și-mi fac lobotomie! Merge așa?
    :-))))

  6. Ethos

    Nu merge, că te bănuiesc de ceva inteligență latentă și dupa aia! Adică tu vrei să mă fentezi, cum s-ar zice, nu să câștigi locul pe merit. Să te vopsești pe păr, cum ar veni! Niet! :))

  7. 😀 N-a mers, deci!

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: