Monopoluri nevăzute

Am dat peste un articol publicat anul trecut pe un site extern, în care se arată că Endurance International Group deține peste 70 de firme de găzduire, printre care figurează nume ca HostGator și BlueHost, de care până și eu am auzit. Desigur, cei de la EIG nu bat toba cu achizițiile pe care le-au făcut de-a lungul timpului, dimpotrivă, sunt foarte discreți. De ce? Pentru că dacă ești client HostGator și ești nemulțumit de serviciile lor precare din ultimii ani, cauți în Google o altă firmă de găzduire și, să zicem, 7 din primele 10 rezultate sunt firme deținute tot de ei.

profit

Bineînțeles, există și monopoluri perfect transparente. De exemplu, tot în domeniul internetului, Google este stăpânul absolut al căutărilor iar Facebook domină incontestabil la capitolul „rețele de socializare”. Și cu toate că cele două companii fac eforturi să-și îmbunătățească mereu serviciile, conștiente fiind că prima poziție se menține cu greu într-o lume digitală în care ideile pot prinde aripi iar alte companii încearcă, de ani de zile, să le dinamiteze supremația, o lume în care cea mai mică greșeală le-ar putea costa enorm, există un fel de linie până la care putem vorbi de o calitate a serviciilor și dincolo de care putem vorbi de supravegherea ta, ca individ și consumator. Iar mie nu îmi place ce se află dincolo de acea linie, chiar dacă majoritatea utilizatorilor o tolerează.

În țara noastră, RDS deține aproape-monopolul pieței de telecomunicații (mai ales pe zona de furnizare de servicii de internet), dar acesta este un caz fericit. Omul de afaceri de la conducerea „imperiului” RCS & RDS, Zoltan Teszari, despre care circulă o serie de mituri și legende dar se cunosc foarte puține lucruri concrete, a dus o politică de haiduc, creând o distorsiune pe piață, neînțeleasă de competitori. Datorită lui, avem astăzi printre cele mai rapide viteze de net din lume, la prețuri decente. Uitați-vă la prețul de pornire pentru abonamentele iiNet NBN din reclama următoare. Aceia sunt dolari australieni, valorând cam triplu față de leii noștri.

Dar sunt și cazuri mai puțin fericite. De exemplu, există după știința mea circa 4-5 trusturi media mari la noi în țară. Cam toate sursele de informare care contează, posturile de televiziune și radio, ziarele naționale etc fac parte din unul din aceste trusturi. Cu alte cuvinte, în spatele unor politici editoriale aparent variate se ascund, până la urmă, aceleași interese. Pentru că este naiv să consideri că mass-media tradițională are alt motor decât banii. Sigur, acum a apărut internetul, unde fiecare om își poate face blog pe care poate scrie liber, ce dorește, dar mai e mult până departe.

Ce înseamnă că există numai câteva trusturi media? Înseamnă că este foarte ușor să imprimi o anumită idee în mentalul colectiv sau să denigrezi pe cineva, dacă ai relațiile și banii necesari. Vreți un exemplu? Gregorian Bivolaru, achitat sau exonerat în mai multe procese și condamnat într-unul singur, în care „victima” lui strigă în gura mare de 12 ani că procurorii au tras-o de păr, au agresat-o și au forțat-o să dea o declarație falsă, dar nimeni n-o ia în seamă. Bivolaru pentru care se pune chezaș Gabriel Andreescu și care a primit azil politic în Suedia. Ai cărui adepți au câștigat până acum două procese la CEDO împotriva statului român. Credeați cumva că este cel mai mare pervers din România? Felicitări, sunteți victime ale monopolului din media.

Industria alimentară este un alt segment puternic monopolizat. Piața alimentară din țara noastră, dar și din afară, este dominată de marile lanțuri de magazine de tip supermarket, ca: Lidl, Kaufland, Metro sau Billa. Acestea comercializează produse alimentare create în condiții artificiale, injectate cu hormoni și conservate cu E-uri. Vă întrebați de ce roșiile cu gust ale țăranului român, care nu se coc decât vara și care sunt sănătoase, nu prea au șanse să se vadă în aceste supermarketuri? Există o mulțime de explicații procedurale, birocratice și legislative, dar în spatele lor motivul trist este că niște fructe sau legume crescute în condiții naturale nu pot pur și simplu concura la preț cu alimentele modificate genetic și cultivate pe scară largă prin proceduri industriale invazive.

Și uite așa, mergând din domeniu în domeniu, descoperim o lume mult mai îngustă și mai urâtă decât pare la suprafață. Credeați că sunteți liberi? Credeați că aveți opțiuni? Credeați că știința lucrează în folosul vostru? Credeați că puteți alege între o mulțime de partide politice cu orientări diferite? Credeați că sunteți stăpânii propriului destin? Bun venit în 2016. Un fel de 1984, dar mai subtil.

Comments
  1. traiasca monopolul si universul care absoarbe individul!

  2. Ethos

    exact! cu precizarea că „universul” nu e ceva amorf și nedefinit, ci compus din niște bucăți foarte bine delimitate de oase și carne, cu anumite intenții.

Lasă un răspuns