Furtul nevinovat este tot furt

Pățania lui Alex cu vânzătoarea care se face că uită să-i dea restul înapoi mi-a adus aminte de o altă fază asemănătoare. Dar înainte să vă rezum articolul lui Alex: omul și-a cumpărat o cafea, care costa doi lei. I-a dat vânzătoarei cinci lei, iar aceasta nu i-a mai dat rest. Probabil „a uitat”. Dacă facem un calcul simplu și înmulțim trei lei cu zece clienți pe zi la care să le sustragă acest rest, ne dă 720 de lei pe lună, adică aproape încă un salariu. Dar dacă sunt mai mulți clienți?

agendă cu pix

Ceva asemănător făcea un fost coleg de-al meu, pe vremea când lucra ca agent comercial. Tipul intra în foarte multe magazine, unde prelua comenzi de la patroni sau vânzătoare. Și, dacă vedea că acestea au un pix frumos, se făcea că nu-și găsește pixul să noteze comanda (comenzile le nota într-un caiet, la modul clasic, nu umbla cu paduri). Vânzătoarea, normal, îi oferea pixul ei. La ieșire, colegul meu se făcea că uită de pix și ieșea cu el în mâna. Dacă vânzătoarea era pe fază, se scuza, ahh, l-am uitat, și i-l dădea înapoi. Dacă nu, se făcea cu un pix. 🙂

Bine, chestia e că nu-i frumos. Pentru că, chiar și dacă e un simplu pix, cineva a dat niște bani pe el și îl foloește. Poate după plecarea ta vânzătoarea nu mai are încă un pix, de rezervă, și va avea nevoie de el. Și oricum, nu este al tău, așa că de ce să-l furi? Tendința de a face acest lucru și lejeritatea cu care îl practica se datorau faptului că avea o scuză în caz că e prins: l-a uitat în mână! Așadar, de multe ori nu respectăm regulile morale decât dacă suntem constrânși din exterior. Atunci când se ivește o portiță prin care să le putem încălca fără a fi prinși, suntem tentați să o facem.

Lucru pe care evident că nu pot să îl recomand.

Comments
  1. Asta cu pixul este oarecum cu dus și întors, adică, tu ceri, omul îți da, doar dacă specifică să-l dai înapoi, trebuie să-l dai înapoi, dacă nu, se consideră cadou 🙂 Oricum metoda japca, se aplică cel mai des la brichete, nu pixuri.. 🙂

  2. Ethos

    Sau mai degrabă suntem buni când vine vorba de găsit scuze. 😆

  3. Lamiita Petre

    Vei rade dar chiar se intampla, mie mi s-a intamplat de cateva ori sa uit sa platesc cate ceva dar si sa platesc si sa uit produsul. 😀 Atat de prost m-am simtit cand vanzatoarea mi-a atras atentia ca nu am platit …. incat as fi fost in stare sa platesc dublu pretul. Ingandurata, am facut gesturile mecanic fara sa ma gandesc.

  4. Ethos

    E vorba totuși de situațiile în care acest lucru se face cu bună știință. 🙂

Lasă un răspuns