Arta gătitului done right

arta gatitului

Primul motiv pentru care nu mă uit la Masterchef, și sper că nu confund numele emisiunii, este bălăcăreala de care beneficiază concurenții. Al doilea motiv e că mi-am reziliat contractul de cablu de câțiva ani, dar să trecem peste. Ok, serios acum, din tot ce-am auzit despre emisiunea asta, bucătarii din juriu se isterizează, țipă, reacționează violent pentru că n-ai pus destulă sare în ciorbă, sau ai pus prea mult piper pe friptură, sau nu le place gustul. Nu știu cum să vă zic, dar un bărbat, indiferent că face pe bucătarul sau pe tăietorul de lemne, nu este caracterizat de astfel de reacții. Și, dacă gustă ceva care nu-i place, asta e, viața nu-i tot timpul cum o vrem. Mănâncă ciorba așa cum e. Sau n-o mănâncă. Dar nu se isterizează pe motiv că nu are un gust ideal.

Judecând totuși după mulțimea de emisiuni culinare și de reviste de profil, rezultă că există un interes enorm pentru arta gătitului. Știți ce ar fi mișto? Vă dau eu o ide. Să existe un restaurant, un spațiu, un loc care să organizeze niște cursuri, o scoala de gatit în condiții mișto. Adică să-ți placă să mergi acolo, să fie ca o evadare din cotidian, nu să te ia cu transpirațiile când vine rândul tău. Să te duci cu drag, ca să asimilezi ceva util și să te distrezi pe parcurs. Să înveți de la nume sonore într-ale bucătăritului, iar aceste cursuri să fie accesibile și profesioniștilor, și amatorilor. În caz că nu știți, amatorii sunt cei care fac un lucru din plăcere, ca hobby, sau pentru ei, în timp ce profesioniștii sunt cei care îl fac pentru bani, deci cei care profesează.

Apoi, să nu fii singur, într-o atmosferă tensionată, cu camerele de vederi ațintite asupra ta. Dimpotrivă, să fii într-un grup, să fie ceva mișto, colectiv. Să învățați să gătiți iar la sfârșit să mâncați operele de artă care au ieșit din mâna voastră și a profesorilor voștri. Ba chiar să fie un spațiu mare, cu două-trei săli, care să fie adecvate pentru organizare team building pe teme gastronomice, în care practica (gătitului efectiv) să se îmbine cu teoria (utilizării corecte, de exemplu, a anumitor ingrediente sau condimente, alături de o scurtă istorie a lor) și amuzamentul. Plus gustul bun, la final. Să fie ceva cu jocuri interactive și multă voie bună. Și, de ce nu, o cameră de conferințe, adică și un mediu select. Spațiul respectiv s-ar putea preta, în acest fel, și la întâlniri de afaceri cât se poate de serioase, sau întâlniri vip, urmate de petreceri în care vă relaxați învățând să gătiți și degustând cele mai rafinate băuturi și mâncăruri.

Cam așa văd eu arta culinară făcută cu cap și care să prindă la toată lumea. Ba chiar care să aducă oameni din alte domenii și să-i facă interesați de profesia (sau măcar hobby-ul) de bucătar. Din păcate, nu cred că o să asistăm prea curând la ceva de genul ăsta la televizor. Din fericire, înțeleg că în București există un spațiu unde da, puteți experimenta lucrurile descrise mai sus. Iar cu televizorul… după cum vă ziceam, mi-am reziliat contractul de cablu de mult. Lucru pe care vi-l recomand și vouă.

Poftă bună!

Lasă un răspuns