Ceasuri în filme

În articolul de față aveam de gând să vă tentez cu niște ceasuri Orient – și zic “să vă tentez” pentru că dacă intri pe pagina unui magazin cu ceasuri bărbătești devii instantaneu fan, chiar dacă nu ai purtat niciodată ceas. Ceasurile sunt ca mașinile, pe care le colecționezi încă de mic, sub forma unor abțibilduri din diverse pachete de gume de mestecat, până când să ajungi, mai târziu, să le conduci. Pentru un bărbat, ceasurile sunt un semn al masculinității și al distincției. Dar apoi mi-am adus aminte de două seriale care scot în evidența valoarea unui ceas mai bine decât aș putea-o face eu. Și deci, ca primă întrebare, știe cineva de unde provine imaginea de mai jos?

sertar cu ceasuri

Serialul se numește Ray Donovan. Sunt acolo mai multe scene cu ceasuri, într-una dintre ele Ray este nevoit să-i dea unui polițist corupt ceasul de la mână, care valora enorm și care e recunoscut ulterior de tatăl lui. Apoi, tot legat de ceasuri barbatesti de calitate, în Better Call Saul e o scenă în care Jimmy McGill, pe când era tânăr, îi trage o țeapă unui amic pe care și l-a făcut în acea zi, după un tipar pus la cale cu un vechi prieten. Concret, prietenul, îmbrăcat la costum, zace întins pe o alee pustie în noapte, ca și cum ar fi rupt de bat. Jimmy și cu noul lui amic  trec pe acolo ca din întâmplare, îl zăresc pe adormit și îl buzunăresc. Firesc, amicul se repede la bani, în timp ce Jimmy îi ia de pe mână un ceas pe care scrie Rolex. Când vede ceasul, amicul lui devine brusc mai puțin interesat de bani. Jimmy face pe prostul, așa că amicul sfârșește prin a-i da lui nu doar toți banii luați de la cel căzut, ci și toți banii proprii, pe care îi avea în buzunar, pentru a rămâne el cu ceasul. După ce pleacă, prietenul căzut se ridică și-și împart împreună banii fraierului, pentru că ceasul era, după cum probabil bănuiți, fals.

Așadar, două filme într-un articol despre ceasuri, pentru că portul ceasurilor ține, până la urmă, de educație. Două seriale, ambele americane. Știți de ce nu prea vedem ceasuri în filmele românești? Așa că ce șanse aș avea eu să vă prezint niște ceasuri bărbătești autentice, de firmă? Deși, trebuie să recunosc, am văzut și români care poartă ceasuri serioase, în loc să se uite la ora exactă pe telefon, ca copiii.

Lasă un răspuns