Aspectul monden al unui rucsac de damă

Articolul de față este un ușor “rambling” pe tema interpretărilor particulare pe care le primesc anumite obiecte vestimentare în cazul femeilor. De regulă, atunci când auzi cuvântul rucsac, te gândești la un rucsac dintr-acela mare, care îți acoperă tot spatele și în care poți pune jumătate de dulap. Pe bună dreptate, deoarece aceste rucsacuri se foloseau (și se mai folosesc) în excursii, în drumeții pe munte etc. Totuși, femeile au acest dar de a îmblânzi orice și de a transforma orice lucru serios într-un diminutiv al său, și astfel noțiunea de rucsac de damă a devenit cumva un sinonim pentru geantă sau poșetă iar noi am început să le vedem peste tot în jurul nostru, în oraș.

drumetie rucsac

În primul rând, un rucsac de dama nu arată a rucsac propriu-zis, a rucsac pe bune, ci mai degrabă și în cele mai multe cazuri a geantă de pus pe spate. Sau a ghiozdan. De altfel, foarte multe ghiozdane ale elevelor moderne sunt, de fapt, rucsacuri umplute cu cărți, caiete și rechizite școlare. Apoi, rucsacul înlocuiește cu succes genata sau poșeta. Sigur, nu întotdeauna. Există în continuare fete care merg pe munte cu rucsacul în spate, și e de înțeles ca un rucsac de dama să fie mai mic decât unul de bărbați, că doar n-o să le punem pe ele să care ce este mai greu. Le punem acolo câteva haine mai subțiri, iar pe restul le luăm în gențile și rucsacurile noastre bărbătești, că asta e situația și suntem cavaleri. 🙂 Dar, dacă dai o căutare pe google după rucsac de damă, cele mai multe rezultate sunt rucsacuri mici, de tip geantă, pe care le vezi adesea prin oraș. Adică, ele nu mai corespund scopului pe care îl aveau inițial.

De ce s-a transformat geanta și poșeta tradițională a femeilor în rucsăcel? Am o teorie. Știți că poșeta femeilor este (după propria descriere a unor reprezentante ale sexului slab) acea gaură neagră în care poți să bagi absolut orice dar nu mai găsești absolut nimic atunci când ai nevoie? Ei bine, se pare că nu poți să bagi chiar orice, că și găurile ăstea negre sunt de mai multe clase, și atunci, pentru că nu încăpeau suficiente lucruri într-o poșetă, chit că erau deja prea multe și fără nicio legătură între ele, ca nasturi, batiste, chei, brelocuri, cărticele, bani, ceasuri, oglinzi, obiecte de cosmetică etc etc, deci pentru că n-au mai încăput nici acolo, s-a inventat rucsacul de damă.

Drept să vă zic, mie unul îmi place aspectul șic al unei fete de pe stradă cu rucsac în spate, și chiar al uneia cu rucsac țărănesc, pentru că îi dă un aer mai ștrengăresc, mai natural, mai lipsit de dogme și rigidități. Rucsacul purtat pe umăr sau pe spate este și foarte practic: îți poți pune acolo cărți, bani etc și evident că-i mult mai comod să ții telefonul într-o geantă sau într-un rucsac decât în mână sau în buzunar (nici nu îmi dau seama foarte bine cum încap telefoanele moderne, cu ecrane mari, în buzunarele blugilor mulați ai fetelor). Doar să aveți grijă să nu cumva să băgați rucsacul, din greșeală, în poșetă. Pentru că după aceea, în mod sigur nu-l veți mai găsi niciodată!

Lasă un răspuns