While I was missing

Inițial credeam că există un film cu titlul ăsta, dar m-am înșelat. Se numește While You Were Sleeping și e cu Sandra Bullock. Nu mai țin minte dacă l-am văzut.

Ce voiam să zic de fapt cu titlul e că m-am uitat la ultimul articol publicat aici și mi-am tras palme: 23 noiembrie 2020. Între timp s-a făcut aprilie 2021 și deci au trecut 4 luni de inactivitate. O veșnicie inadmisibil de lungă. Am pierdut, de exemplu, data de 1 aprilie, când aș fi putut posta o păcăleală, dar:

1 aprilie

În ultimele 4 luni nu prea s-au schimbat multe în lume. Aceleași măști, aceleași teorii ale conspirației, aceeași pandemie, aceleași restricții, aceeași poveste. Dacă nu ar fi restricțiile, situația ar fi chiar amuzantă. Problema mea o constituie restricțiile și nu riscul de îmbolnăvire, deoarece COVID-19 este o răceală slabă: conform Wikipedia, 81% dintre infectați prezintă simptome slabe spre medii (maxim de nivelul unei pneumonii banale) sau chiar deloc – cel puțin o treime dintre infectați nu resimt niciun simptom. La televizor vedem cazurile critice, care sunt reduse procentual. Cazurile critice îi afectează mai ales pe unii vârstnici cu comorbidități (adică oameni cu sistemul imunitar slăbit – fie de vârstă, fie de alte boli, fie de ambele). Ceea ce și o gripă obișnuită poate face, dacă ne gândim puțin. Așa că nu are rost să trăiesc cu frica în sân, mai ales că sunt tânăr și voinic. 🙂

Între timp însă, lumea din jurul meu e depresivă și deprimată. Mă rog, o parte. De fapt, lumea din jurul meu se împarte în două: unii oameni sunt nepăsători și au început să iasă fără mască, alții sunt cu moralul la pământ. Nu doar de frica îmbolnăvirii, deși e un factor major, dar și pentru că unii și-au pierdut locurile de muncă (nu toate joburile se pot face online, de acasă) și rezervele financiare pe care poate le aveau s-au cam epuizat. Am auzit și povești cu oameni disperați.

Măcar în România avem net cu viteză foarte mare la preț mic. Ce-ați fi făcut dacă nu vă mergea Netflixul în perioada asta? 🙂

Lasă un răspuns