De ce simt oamenii nevoia să înjure?

Ceva mai devreme îmi făcusem treabă prin bucătărie și am auzit afară niște înjurături stridente. Am scos capul pe geam și am constatat că cel mai probabil făptașul era un copil vecin de scară cu mine. Și m-am întrebat, ca-ntr-un fel de epifanie a unui copil la primul contact cu lumea: “De ce simt oamenii nevoia să înjure?”

injuraturi

Nu-i vorba doar de adulții sau copiii din ziua de azi. Teza că s-au schimbat vremurile este falsă (cel puțin cu privire la vulgaritățile din limbaj). Aduceți-vă aminte ce birjărește înjurau unii colegi de clasă sau prieteni de-ai voștri pe vremea când erați mici. Sau poate chiar voi! 😆 Fix ca acum, cu băgat și scos, cu tot tacâmul. Da, prostia e în creștere, dar de înjurat s-a înjurat tot timpul. Totuși, de ce?

Ce supapă e asta cu înjurătura? De ce te-ai simți mai relaxat după ce scoți niște cuvinte porcoase pe gură? E ca și cum ai zice că te simți mai curat după ce te bălăcești cu cele mai bune haine într-o baltă cu noroi. Cărui scop servește? Poate sunt eu un soi aparte, de nu înțeleg o largă cutumă populară. Don’t get me wrong: nu sunt un puritan, nimic din ce-i omenesc nu-mi e străin, dar nu simt nevoia să înjur și n-o înțeleg. Iar acum, scriind pe blog, aspir să-mi însușesc un limbaj cât mai corect și elevat.

Pentru că, și asta a fost epifania mea de azi, cum ne putem aștepta la standarde etice și morale din partea aleșilor noștri, cum le putem cere să fie decenți, să nu facă scandal și să nu-și țină cuvântul dat, dacă la nivel de societate suntem mai spurcați decât ei? Până la urmă, politicienii sunt, în linii mari, fix oglinda societății noastre.

Așa că dacă vrem să avem o țară mai frumoasă și niște politici mai bune, poate ar trebui să începem cu noi, și ce capitol este mai ușor de corijat decât limbajul? Desigur, vor exista unii care vor spune chiar că nu-i nicio problemă în a înjura, că e ceva secundar etc. Pe aceștia însă îi invit să-mi răspundă la întrebarea din titlu.

Lasă un răspuns